1 Petru 1:3-4
In primele 2 versete apostolul Petru se prezinta celor carora vrea sa le scrie (adica bisericilor pe care le-a plantat Pavel in calatoriile lui misionare si care acum treceau prin cuptorul de foc al lui Dumnezeu si care aveau nevoie sa stie cum sa faca fata persecutiei). Continua prin a le aduce aminte cine sunt ei, identitatea lor, ca sunt alesii lui Dumnezeu, chiar daca traiesc in lumea aceasta ei nu apartin acestei lumi, sunt straini pt ca adevarata lor cetatenie este Cerul.
Continua cu o parte in care vorbeste un pic despre mostenirea alesilor lui Dumnezeu. Stiti, oamenii astia treceau printr-o perioada probabil cea mai grea din vietile lor: erau batjocoriti, acuzati pe nedrept, batuti, furati de toate bunurile agonisite de-o viata intreaga ba mai mult ajungeau de erau omorati pt credinta lor in Isus; unii erau arsi de vii, rastigniti de-o parte si de alta a drumului si aprinsi pt a lumina noaptea - erau flacari vii. Imaginati-va cum a fost pt ei, sa treaca de la o credinta pe care au avut-o din mosi stramosi, care era "sigura" nimeni nu-i condamna pt ea, la una noua si sa aiba parte de lucruri inimaginabile. Cred ca majoritatea crestinilor din ziua de azi n-ar face fata la o asemenea persecutie, pe care au infruntat-o cei din jurul anului 64 d. Cr. Noi facem gura si ne iesim din pepeni numa cand cineva ne strica gardu...daramite sa ne de-a foc la casa...o Doamne ai mila.
Acesti oameni erau in punctul in care li se lua tot cea ce aveau..Petru le reaminteste ca sut doar niste calatori pe pamant si ca adevarata lor mostenire, adevarata lor comoara este in ceruri, pastrata acolo pt ei.
Vreau se ne uitam un pic impreuna in dimineata aceasta la ce spune Cuvantul lui Dumnezeu crestinilor din secolul 21 si mai ales noua ca biserica.
Deci, sa vedem...
Am fost nascuti din nou prin invierea din morti a Domnului Isus cu un scop: la o nadejde vie si vreau sa vedem ce inseamna aceasta, si la o mostenire care are 3 caracteristici (nestricacioasa, neintinata si nu se poate vesteji) si pe care nu ne-o poate lua nimeni pt ca ne este pusa de-o parte de Dumnezeu si o sa o primim in vesnicie.
Petru spune O NADEJDE VIE. asta inseamna ca exista si opusul ei, adica o nadejde moarta.
Cuvantul grecesc pt nadejde inseamna a anticipa ceva cu placere; ceva placut ce o sa se intample in viitor.
Exista o diferenta mare intre nadejde asa cum o folosesc oamenii si NADEJDEA biblica. Nadejdea la care se refera oamenii asa cum apare in DEX inseamna Credință în posibilitatea realizării unei dorințe sau a unei acțiuni; sentiment al unei persoane care speră; speranță.
Pe cand dpdv biblic ea inseamna mai mult decat o posibilitate de realizare a unui lucru sau dorinte. Nadejdea despre care vorbeste Scriptura este o siguranta de netagaduit, o incredere bazata pe caracterul lui Dumnezeu care nu inseala. In Romani 5 3-5 descoperim un proces prin care trebuie sa trecem pt a ajunge la nadejdea bibliei.
NECAZ-RABDARE-BIRUINTA-NADEJDE-DRAGOSTE. Spune ca nadejdea aceasta care vine in urma acestui proces nu inseala. Nu vorbeste de o nadejde desarta, de o posibilitate de a se intampla ceva, nu e o nadejde moarta ci una vie care a crescut in fiintele noaste prin necaz, rabdare si biruinta. Cred ca trebuie sa ne analizam in dimineata aceasta nadejdea care exista in noi, daca este o nadejde vie sau una moarta. E o nadejde care a venit in fintele noastre pe care naturala sau supranaturala? E o nadejde omeneasca sau dumnezeiasca? Cum s-a nascut nadejdea care e in fiinta noastra? prin necaz, rabdare si biruinta sau prin sperante desarte in oameni, lucruri sau idei din viata noastra. Stam de multe ori de vorba cu cineva, sau ne gandim la un plan pe care vrem sa-l punem in actiune si dintr-o data credem ca avem nadejde in noi si traim cu nadejdea asta moarta in noi care a luat fiinta in noi pe cale ilegitima. Asa cum spune Domnul despre hotul care vine la oi sarind gardul sau pe scurtatura. Pastorul vine pe poarta. Daca imi permiteti, poarta pe care trebuie sa intre nadejdea in noi este poarta care are in fata drumul necazului, cu stalpii rabdarii si cu cheia biruintei. Orice nadejde care se naste in noi prin alt mod este una ilegitima si bineinteles una moarta.
Scriptura mai spune despre cateva moduri prin care putem fi umpluti de nadejdea aceasta biblica:
Evrei 6:11-12 prin credinta rabdatoare, Rom 15:4 prin Cuvant,prin Duhul Domnului.
1 Petru 3:15-16 nadejdea care este in noi, 1 Cor 15:19 daca numai pt viata aceasta ne-am pus nadejdea in Dumnezeu..., Cristos in noi, nadejdea slavei.
In Romani 15:13 vorbeste despre faptul ca putem fi plini de nadejde;nu doar sa avem nadejde ci sa fim plini. Ma rog sa putem avea aceasta nadejde care vine din caracterul lui Dumnezeu, nu una moarta care vine din sperante desarte.