1 Petru 1:4 Ce e-al tau e pus deoparte

Mostenire, dupa definitia DEX ului, inseamna "totalitatea bunurilor ramase de la o persoana decedata si intrate in posesiunea unei persoane in viata".
Aici gasesc un lucru extrem de interesant in aceasta definitie - un adevar central in ce priveste mostenirea noastra ca si copii ai lui Dumnezeu: mostenirea noastra o puteam primi doar prin moartea Celui caruia ii apartinea de drept, adica Isus Cristos. El a murit pt ca noi sa primim prin testamentul Lui mostenirea pe care El o are in ceruri.Rom 8:17, Efeseni 1:11 vorbesc de faptul ca daca suntem copiii lui Dumnezeu suntem si mostenitori ai lucrurilor pe care le-a pregatit El in ceruri.
Am spus despre faptul ca Petru incepe prin a vorbi despre identitatea celor carora le scrie, pt ca stie ca singura cale prin care poti face fata suferintei este sa iti cunosti identitatea pe care o ai, ca, desi traiesti in aceasta lume, nu faci parte din ea, ci adevarata ta tara este cerul.
Acum el vorbeste despre mostenirea celor care sunt alesii lui Dumnezeu si face o comparatie intre lucrurile pe care ei le pierdeau (bani, case, haine, animale, reputatie,viata, etc).
Trebuie sa intelegem conceptul acesta de mostenire care exista in vremurile stravechi dar mai ales biblice:
• mostenirea avea cateva caracteristici care nu puteau fi schimbate de nimeni si nimic. Putea fi vanduta dar nu putea fi instrainata de familia caruia ii apartinea. Ceea ce se vindea (in cazul unui pamant) era doar dreptul de a cultiva si strange roadele de pe pamant pt un numar de ani. La terminarea anilor de contract putea fi rascumparata, adica se platea un pret pt ca ea sa reintre in posesiunea celor carora apartinea de drept. Daca cei care au vandut-o pt 10 ani sa zicem si nu aveau bani sa o rascumpere, ea ramanea in posesiunea celui care a cumparat-o pana in al 50 an care era anul in care toate mostenirile reveneau celor carora le apartineau de drept, la fel si cei care fusesera sclavi din cauza ca nu si-ai platit datoriile, era anul Rascumpararii, care se tinea in urma a 7 ani sabatici.(Tot la al saptelea an se dadea o pauza pamantului si evreii traiau cu cee ce le oferea pamantul fara a samana ei ceva).
• conta foarte mult pt o familie pt ca era ceea ce parintii transmiteau mai departe copiilor lor. De fapt ea era impartita intr-o masura de 66 la suta primului baiat nascut si restul de 33 la suta intre ceilalti frati oricat de numerosi ar fi fost ei.
In cazul celor carora le scrie Petru acestia erau in punctul in care nu numai ca isi pierdeau mostenirile pe care unii si le-au agonisit o viata intreaga si aveau de gand sa le lase urmasilor lor, dar isi pierdeau chiar si viata lor. Petru vine si le vorbeste despre faptul ca ei nu sunt din lumea asta si ca adevarata lor mostenire este in ceruri pastrata pt ei, in siguranta in Mana lui Dumnezeu.
Sa vedem cum este descrisa aceasta mostenire care ne apartine si noua celor care azi ascultam Cuvantul Domnului.
In primul rand trebuie sa stim ca aceasta mostenire nu e ceea ce am castigat noi nici nu e o plata pe care o meritam, ci e darul lui Dumnezeu, efectul harului.
Dupa descrierea mostenirii se poate vedea ca nu este o mostenire pamanteasca si asta deoarece:

1. In esenta este nestricacioasa (aftartos) =care nu poate fi pervertita, nu i se poate schimba scopul.
Asta inseamana ca este incoruptibila, nu poate fi ruinata. Domnul vorbeste in matei 6 despre bogatiile care sunt sapate de hoti si mancate de molii, adica ruinate. Sunt unii care au anticipat criza asta financiara si si-au transformat posesiunile in bunuri care sa nu fie afectate de criza (aur). Dar stim cu totii ca majoritatea oamenilor care se cred bogati (pt ca sa va spun un secret in dimineata asta: cei care sunt cu adevarat bogati nu sunt cei care au bogatiile lumii acesteia, ci aceia care Il au pe Isus Cristos in fiintele lor si care traiesc o viata alaturi de El. Restul doar se cred bogati) au fost afectati cel mai mult de criza. Au pierdut milioane de euro - nu ca nu ar fi avut de unde...
Mai devreme sau mai tarziu o sa se termine. Luca 15, demonstreaza aceasta.: mostenirile pamantesti, oricat de mari ar fi ele intr-o zi vor disparea, vor fi pierdute, distruse sau cheltuite. Dar nu si mostenirea noastra, ea este nestricacioasa, incoruptibila nemuritoare.
2. In curatie e neintinata (amianton = nemurdarita de pamant)
Orice mostenire pamanteasca este intinata fie prin modul in care a fost dobandita, fie prin modul in care este cheltuita. Vedem asta la noi insine, desi nu avem bogatii mari aici pe pamant, dar de obicei omul cand are mai multi bani incepe si cheltuieste intr-un mod care nu-i face cinste. Cand nu are bani, se rezuma la strictul necesar, dar cand da de bani cheltuieste cu mana larga. Iacov spune ca iubirea de bani e radacina tuturor relelor.
Mostenirea, probabil a starnit in toate timpurile si in tot soiul de oameni invidie,lacomie, amaraciune...s-a ajuns la certuri oribile, lupte, omoruri. Oamenii sunt gata sa se lupte pt o bucata din mostenirea ce li se cuvine, se se certe, sa minta, sa fure, sa se judece in tribunale...si vad un paradox in lumea crestina. Cand e vorba de mostenirea noastra neintinata, nemurdarita de pamant renuntam atat de usor la ea. Nu facem nici un pas pt a intra in posesia ei. Poporul Israel a trebuit sa se lupte pt mostenirea lor. Le-a fost promisa dar au trebuit sa intre ei in ea. Domnul ii spune lui Iosua ca orice pamant va calca cu talpa piciorului ii va apartine. Daca oamenii lupta pt mostenirea lor intinata, cu atat mai mult trebuie saluptam noi pt mostenirea noastra neintinata.
3. In frumusete e nevestejita (amaranton = permanenta, care nu se termina, continua)
Cuvantul acesta se refera la frunze, flori, plante care sunt pt o perioada verzi dupa care se vestejesc...viata din ele dispare. Dar stim cu totii ca exista o familie de copaci care nu-si pierde verdeata in nici o perioada a anului: pinacee. Si la fel este si mostenirea noastra. Nu este o mostenire frumoasa doar pt un timp, apoi se vestejeste, ci este una care ramana mereu frumoasa, e permanenta, nu se termina niciodata.
Este o mostenire care nu se poate vesteji pt ca nu isi pierde niciodata valoarea nici nu se poate ieftini pretul ei, ramane acelasi..este stabila poti avea incredere in ea, nu te va insela. Imi aduc aminte de o perioada din timpul facultatii in care au venit niste invitati importanti din lumea crestina la noi la Universitate. Aveam in campus niste braduleti pe marginea trotuarului care saracii au inceput sa se usuce si nu mai aveau culoarea verde in totalitate, ci un maroniu deschis. Noi stiam cum arata braduletii aceia, dar a doua zi i-am vazut verzi...abia apoi ne-am dat seama ca fusesera vopsiti in verde sa arate bine.
De multe ori incercam sa umblam cu cioara vopsita, dar nu ne merge, pt ca orice ploaie va indeparta vopseaua. Mostenirea noastra este frumoasa.

4. In durabilitate este vesnica (tereo = pastrata, pazita)
Mostenirea noastra este la loc sigur, satan nu poate ajunge la ea, chiar daca vine sa fure, nu o poate fura. Nu se poate instraina, este pt noi suta la suta. Chiar daca noi trecem prin pericole ea este in siguranta, pazita de Dumnezeu.
Un sens alcuvantului tereo este "a o pastra nemaritata", Domnul nu o da la nimeni.
Cuvantul e de origine militara si inseamna aparat, in engleza e tradus "rezervat" . Mai are sensul de "pastrat in custodie" sau vegheata. E pt noi, nimeni nu o poate primi in locul nostru. In ceruri, nu poate fi cheltuita aici si acum ci numai atunci si acolo.
Ce e al nostru e pus deoparte. Imi aduc aminte de bunica mea cand primea un mar mi-l punea sub perna pe care dormea ea, si mi-l pastra pana cand ajungeam acasa. Nu il dadea la nimeni pt nimic in lume..era rezervat pt mine. Domnul ne tine mostenirea sub perna. Amin!