Povara chemarii: dulce-amaruie

Stau uneori si ma gandesc la umblarea mea cu Dumnezeu si nu pot sa nu ma intreb "Ce s-ar fi intamplat cu mine daca nu eram crestin?". Sunt sigur ca viata mea ar fi luat cu totul o alta intorsatura si eram cu siguranta un ratat. Imi duceam viata de pe o zi pe alta fara un scop anume. Traiam ca sa mananc in loc sa mananc ca sa pot trai! Inca de mic copil, desi parintii mei nu au fost crestini, am avut parte de indurarea lui Dumnezeu peste viata mea. Intotdeauna am fost mai sensibil la lucrurile spirituale si multumesc Domnului pentru aceasta. Acum stau si ma uit la mine, la familia mea si realizez ca bunatatea lui Dumnezeu m-a condus la pocainta. Este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat. Faptul ca am o familie care ma iubeste si ma sprijineste este un har nemeritat. Pe langa acestea, exista ceva in fiinta mea cu care ma framant tot timpul, sau mai bine zis care ma framanta tot timpul.

E povara chemarii si responsabilitatii pe care mi-a incredintat-o Dumnezeu. Spun si eu ca fratele Pavel: "Multumesc Domnului care m-a chemat, m-a socotit vrednic si m-a pus in slujba Lui..." Noi ca si oameni de multe ori nu ne vedem vrednici de lucrurile pe care le avem, darDumnezeu este acela care ne socoteste drepti. Sunt uimit de ceea ce vede El in mine fata de ceea ce vad eu cand ma analizez. Eu vad inaptitudinile mele, El vede potentialul meu.

Ieremia vorbeste despre Cuvantul profetic care era in el ca despre un foc care era inchis in oasele lui si care il ardea pe dinlauntru. Stiu cum e...la propriu. Cateodata seara, cand afara e vreme ploioasa nu pot sa dorm din cauza ca ma dor fluierele picioarelor, ca un fel de reumatism; parca imi arde un foc inauntru. Ma framant in pat ore intregi pana reusesc sa adorm. Culmea, nu imi gasesc alinare decat daca imi incalzesc picioarele fie prin frectie sau caldura.

E la fel si cu chemarea divina. Orice ai face, oriunde ai merge, oriunde te-ai ascunde nu poti scapa de ea; te va urmari pretutindeni. Singurul mod in care iti poti gasi linistea este sa pui mai mult foc pe ea, sa o "incalzesti", sa o alimentezi. Cu cat te racesti mai mult cu atat nu vei avea linistea pe care o doresti.

Asa ca iti spun: daca cumva fugi de chemarea lui Dumnezeu pentru viata ta, la fel ca si profetul Iona, sa stii ca nu iti vei gasi linistea decat acceptand-o. Nu te mai lupta cu Dumnezeu, nu o respinge, accept-o. E o povara, dar e o povara dulce,usoara asa cum a spus Domnul Isus.

Accepta-ti destinul.