“Omul nu traieste numai cu paine , ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.”

Probabil una dintre cele mai puternice si revelatoare afirmatii pe care le face Domnul Isus atunci cand vine vorba de tarie spirituala. De ce? Pai in primul rand pentru ca vine in urma experientei Lui personale din timpul celor 40 de zile de post si rugaciune, dinaintea inceperii lucrarii Sale publice. Cand ai de-a face cu Cuvantul lui Dumnezeu stii foarte bine ce inseamna sa vorbesti din propria-ti experienta. Il rostesti cu o greutate mai mare si mai apasat. Esti mai sigur de ceeea ce spui. Nu ca Domnul nu ar fi fost sigur de ceea ce spunea, dar faptul ca El a trecut pe acolo, ne face mai increzatori ca putem fi si noi la fel ca El. In al doilea rand pentru ca o parte din om e duh si asa cum trupul are nevoie de hrana, la fel si duhul nostru. Tot Domnul spune in Ioan 6 “Cuvintele pe care vi le-am spus eu sunt duh si viata”. E ciudat cum dorim sa avem viata in noi, sa fim tari spirituali dar nu Il lasam pe Domnul sa ne vorbeasca. Orice cuvant iesit din gura lui Dumnezeu reprezinta hrana pentru sufletul nostru. Daca Domnul nu ne-ar vorbi am muri din punct de vedere spiritual. Nu ajunge sa citesti Biblia sau sa o studiezi, sa asculti o predica buna, sa mergi la intalnirile bisericesti…e degeaba daca in toate aceste lucruri nu iti vorbeste Domnul. Doar ceea ce iti vorbeste Domnul tie personal, e hrana pentru sufletul tau. Altfel e ca si cum ai fi infometat si spui ca esti saturat daca mananca altul pentru tine. E ok sa asculti revelatiile altora si sa crezi ca sufletul tau e satul, dar e nevoie sa mananci tu pentru a fi saturat. Crestem in masura in care sufletul nostru e saturat in fiecare zi de cuvintele care ies din gura lui Dumnezeu pentru noi. Daca am fi atat de pasionati si preocupati de mancarea spirituala asa cum suntem pentru cea trupeasca! Domnul a spus in Ioan 4 : “Mancarea Mea e sa fac voia Celui care m-a trimis…” Daca am avea preocuparea principala cum sa facem voia lui Dumnezeu, cred ca fata lumii ar fi schimbata radical pentru Dumnezeu. Un principiu pe care l-am invatat e ca atunci cand tut e ocupi de lucrurile lui Dumnezeu, El se va ingriji de nevoile tale. Dumnezeu nu a ramas niciodata dator, si nici nu o sa ramana fata de mine sau de tine. Noi sa ne ocupam de lucrurile Lui…Amin!