Am un vis

E dimineata de 1 Ianuarie 2008 si afara e un frig care te face sa iti doresti caldura semineului. Totul e acoperit de zapada si parca nimic nu mai respira…brazii din spatele casei mele ma privesc cu acelasi aer prietenesc ca-ntotdeauna. Se pare ca totul e la fel, ca nimic nu s-a schimbat. Si totusi…ceva e diferit: foarte diferit fata de saptamana trecuta, cea de dinaintea Craciunului. Simt ca ceva s-a schimbat in atmosfera spirituala. Nu mai e la fel. Parca e mai apasatoare, mai intunecata, asa cum o descria Bacovia in “Plumb”. Nici nu e de mirare…dezmatul, destrabalarea, imbuibarea si pacatul si-au facut loc in inimile oamenilor din Bazna in perioada asta de la Craciun si pana la Anul Nou. In timp ce Biserica era ocupata cu programele ei, prinsa in mreaja sarbatorilor, activitatea pacatoasa a atins o culme de nebanuit. Pe langa faptul ca sarbatorile de iarna sunt un prilej de bucurie pentru noi crestinii, nu trebuie sa uitam ca pentru cei care nu Il cunosc pe Dumnezeu, sunt un prilej de a da frau liber la ceea ce spune Domnul Isus in Matei 7:21-22 despre lucrurile care spurca pe om. Cu alte cuvinte oamenii in loc sa se apropie de Dumnezeu, au devenit mai spurcati din cauza lucrurilor care le-au iesit din inima. Sunt sigur ca voi cei care sunteti familiarizati cu prezenta lui Dumnezeu, ati simtit aceleasi lucru, chiar daca nu sunteti din Bazna, cu privire la atmosfera spirituala deasupra orasului sau satului vostru.
Inima Domnului este ravasita cu privire la neascultarea de care dam dovada ca si oameni creati dupa chipul si asemanarea Lui. Dorinta Lui este ca “niciunul sa nu piara ci toti sa fie mantuiti” prin cunoasterea lui Isus Cristos. Care a fost atitudinea ta de data asta? Cum ai “petrecut” sarbatorile?
Folosesc cuvintele lui Martin Luther King Jr. : “Am un vis…si vreau sa se implineasca chiar acum”. Vreau sa vad in Bazna si in Romania o generatie de oameni care sa traiasca in ascultare si supunere totala fata de Cristos. Vreau sa vad trezirea care incepe sa curga ca si un parau care se uneste cu un rau, fluviu, mare si apoi ajunge in ocean. Vreau sa traiesc zilele acelea cand in Ziua Domnului casele vor fi goale, portile incuiate, strazile pustii si o liniste adanca in Bazna. Iar dintr-o data sa se auda un cantec de lauda ca si un cor ingeresc din Casa Domnului…cantecul celor rascumparati inchinandu-I-se Singurului vrednic. O, am un vis: vreau sa vad o biserica de 1000 de membri in Bazna!!!
Poate zici ca imi lipseste o doaga, ca e imposibil asa ceva din moment ce Bazna are in jur de 1300-1400 locuitori si “pocaitii” sunt in jur de 100. Acelasi lucru as putea sa ti-l spun si eu (nimic personal:))). De-a lungul timpului am inteles ca impreuna cu Dumnezeu nimic nu este imposibil si ca totul este cu putinta celui ce crede.
Domnul poate, eu cred…tu?