1 Petru 1:5 Sub aripa Domnului

Stim si credem ca Dumnezeu are puterea sa ne pazeasca, dar de multe ori suntem ca si leprosul din Mat 8 care a spus: Doamne, daca vrei, poti sa ma curatesti. Problema nu era daca Isus putea sa-l vindece, ci daca dorea. Si noi stim si credem ca Isus are puterea sa ne vindece, dar ne intrebam daca suntem destui de vrednici inaintea Lui sa faca asta pt noi.
Insemnatatea vs 5 are de-a face cu puterea lui Dumnezeu care sustine credinta noastra. Singurul lucru care ne poate tine departe de ceruri este sa ne parasim credinta si nadejdea in Cristos, intorcandu-ne inima inspre alte comori sau alte nadejdi. Astfel El ne pazeste de singurul lucru care ne-ar putea distruge: necredinta, lipsa noastra de incredere in Dumnezeu.
In noaptea in care Petru s-a lepadat de Isus, Domnul i-a zis "Simone, iata ca Satan a cerut sa va cearna, dar Eu m-am rugat pt tine sa nu ti se piarda credinta, si cand te vei intoarce sa-i intaresti pe fratii tai" Luca 22:31-32.
Isus s-a rugat ca in cele din urma credinta lui Petru sa nu se piarda. Stia ca era singurul lucru care il putea desparti de Dumnezeu. Petru stia despre ce le scrie celor care treceau prin vremuri grele. Cei care sunt nascuti din Dumnezeu sunt paziti de puterea lui Dumnezeu prin credinta. Ne duce in ceruri prin nasterea credintei in noi si ne tine pe drumul spre ceruri pazindu-ne prin credinta.
Mostenirea este pastrata in siguranta pt cei care sunt paziti de puterea lui Dumnezeu prin credinta, pentru a putea rabda pana la sfarsit. Mostenirea e gata sa fie descoperita in vremurile de apoi, e ca o surpriza. Nu o putem vedea acum in totalitate. Cuvantul descoperita (apocalipto) in greaca inseamna a da valul deoparte. Abia in ziua aceea vom vedea pe deplin cum arata mostenirea noastra.
Versetul 5 nu incepe cu "voi" nici versetul 4 nu se termina cu punct. pastrata in ceruri pt voi, (virgula nu punct) care sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu. Atat mostenirea cat si noi suntem paziti de Domnul. Dar exista o diferenta: mosenirea e pastrata in ceruri pt noi; ea e in ceruri. Intr-un fel nici nu trebuie pazita, pt ca nu e nimeni acolo care sa o fure, prin simplul fapt ca e acolo, e rezervata pt noi. Dar spre deosebire de mostenirea noastra care este in ceruri, noi suntem inca pe pamantul pe care diavolul a fost aruncat si suntem in pericol in fiecare zi. De aceea noi suntem paziti de puterea lui Dumnezeu...dar nu neconditionat. Ci doar prin credinta noastra. Aici sa nu credeti ca protectia prin puterea Domnului se refera doar la partea fizica. Mai degraba accentul cade pe spiritual, dar in acelasi timp include si restul fiintei noastre si bunurile noastre.
1 Ioan 3:2 inca nu s-a aratat ce vom fi.
Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El. Amin!

1 Petru 1:4 Ce e-al tau e pus deoparte

Mostenire, dupa definitia DEX ului, inseamna "totalitatea bunurilor ramase de la o persoana decedata si intrate in posesiunea unei persoane in viata".
Aici gasesc un lucru extrem de interesant in aceasta definitie - un adevar central in ce priveste mostenirea noastra ca si copii ai lui Dumnezeu: mostenirea noastra o puteam primi doar prin moartea Celui caruia ii apartinea de drept, adica Isus Cristos. El a murit pt ca noi sa primim prin testamentul Lui mostenirea pe care El o are in ceruri.Rom 8:17, Efeseni 1:11 vorbesc de faptul ca daca suntem copiii lui Dumnezeu suntem si mostenitori ai lucrurilor pe care le-a pregatit El in ceruri.
Am spus despre faptul ca Petru incepe prin a vorbi despre identitatea celor carora le scrie, pt ca stie ca singura cale prin care poti face fata suferintei este sa iti cunosti identitatea pe care o ai, ca, desi traiesti in aceasta lume, nu faci parte din ea, ci adevarata ta tara este cerul.
Acum el vorbeste despre mostenirea celor care sunt alesii lui Dumnezeu si face o comparatie intre lucrurile pe care ei le pierdeau (bani, case, haine, animale, reputatie,viata, etc).
Trebuie sa intelegem conceptul acesta de mostenire care exista in vremurile stravechi dar mai ales biblice:
• mostenirea avea cateva caracteristici care nu puteau fi schimbate de nimeni si nimic. Putea fi vanduta dar nu putea fi instrainata de familia caruia ii apartinea. Ceea ce se vindea (in cazul unui pamant) era doar dreptul de a cultiva si strange roadele de pe pamant pt un numar de ani. La terminarea anilor de contract putea fi rascumparata, adica se platea un pret pt ca ea sa reintre in posesiunea celor carora apartinea de drept. Daca cei care au vandut-o pt 10 ani sa zicem si nu aveau bani sa o rascumpere, ea ramanea in posesiunea celui care a cumparat-o pana in al 50 an care era anul in care toate mostenirile reveneau celor carora le apartineau de drept, la fel si cei care fusesera sclavi din cauza ca nu si-ai platit datoriile, era anul Rascumpararii, care se tinea in urma a 7 ani sabatici.(Tot la al saptelea an se dadea o pauza pamantului si evreii traiau cu cee ce le oferea pamantul fara a samana ei ceva).
• conta foarte mult pt o familie pt ca era ceea ce parintii transmiteau mai departe copiilor lor. De fapt ea era impartita intr-o masura de 66 la suta primului baiat nascut si restul de 33 la suta intre ceilalti frati oricat de numerosi ar fi fost ei.
In cazul celor carora le scrie Petru acestia erau in punctul in care nu numai ca isi pierdeau mostenirile pe care unii si le-au agonisit o viata intreaga si aveau de gand sa le lase urmasilor lor, dar isi pierdeau chiar si viata lor. Petru vine si le vorbeste despre faptul ca ei nu sunt din lumea asta si ca adevarata lor mostenire este in ceruri pastrata pt ei, in siguranta in Mana lui Dumnezeu.
Sa vedem cum este descrisa aceasta mostenire care ne apartine si noua celor care azi ascultam Cuvantul Domnului.
In primul rand trebuie sa stim ca aceasta mostenire nu e ceea ce am castigat noi nici nu e o plata pe care o meritam, ci e darul lui Dumnezeu, efectul harului.
Dupa descrierea mostenirii se poate vedea ca nu este o mostenire pamanteasca si asta deoarece:

1. In esenta este nestricacioasa (aftartos) =care nu poate fi pervertita, nu i se poate schimba scopul.
Asta inseamana ca este incoruptibila, nu poate fi ruinata. Domnul vorbeste in matei 6 despre bogatiile care sunt sapate de hoti si mancate de molii, adica ruinate. Sunt unii care au anticipat criza asta financiara si si-au transformat posesiunile in bunuri care sa nu fie afectate de criza (aur). Dar stim cu totii ca majoritatea oamenilor care se cred bogati (pt ca sa va spun un secret in dimineata asta: cei care sunt cu adevarat bogati nu sunt cei care au bogatiile lumii acesteia, ci aceia care Il au pe Isus Cristos in fiintele lor si care traiesc o viata alaturi de El. Restul doar se cred bogati) au fost afectati cel mai mult de criza. Au pierdut milioane de euro - nu ca nu ar fi avut de unde...
Mai devreme sau mai tarziu o sa se termine. Luca 15, demonstreaza aceasta.: mostenirile pamantesti, oricat de mari ar fi ele intr-o zi vor disparea, vor fi pierdute, distruse sau cheltuite. Dar nu si mostenirea noastra, ea este nestricacioasa, incoruptibila nemuritoare.
2. In curatie e neintinata (amianton = nemurdarita de pamant)
Orice mostenire pamanteasca este intinata fie prin modul in care a fost dobandita, fie prin modul in care este cheltuita. Vedem asta la noi insine, desi nu avem bogatii mari aici pe pamant, dar de obicei omul cand are mai multi bani incepe si cheltuieste intr-un mod care nu-i face cinste. Cand nu are bani, se rezuma la strictul necesar, dar cand da de bani cheltuieste cu mana larga. Iacov spune ca iubirea de bani e radacina tuturor relelor.
Mostenirea, probabil a starnit in toate timpurile si in tot soiul de oameni invidie,lacomie, amaraciune...s-a ajuns la certuri oribile, lupte, omoruri. Oamenii sunt gata sa se lupte pt o bucata din mostenirea ce li se cuvine, se se certe, sa minta, sa fure, sa se judece in tribunale...si vad un paradox in lumea crestina. Cand e vorba de mostenirea noastra neintinata, nemurdarita de pamant renuntam atat de usor la ea. Nu facem nici un pas pt a intra in posesia ei. Poporul Israel a trebuit sa se lupte pt mostenirea lor. Le-a fost promisa dar au trebuit sa intre ei in ea. Domnul ii spune lui Iosua ca orice pamant va calca cu talpa piciorului ii va apartine. Daca oamenii lupta pt mostenirea lor intinata, cu atat mai mult trebuie saluptam noi pt mostenirea noastra neintinata.
3. In frumusete e nevestejita (amaranton = permanenta, care nu se termina, continua)
Cuvantul acesta se refera la frunze, flori, plante care sunt pt o perioada verzi dupa care se vestejesc...viata din ele dispare. Dar stim cu totii ca exista o familie de copaci care nu-si pierde verdeata in nici o perioada a anului: pinacee. Si la fel este si mostenirea noastra. Nu este o mostenire frumoasa doar pt un timp, apoi se vestejeste, ci este una care ramana mereu frumoasa, e permanenta, nu se termina niciodata.
Este o mostenire care nu se poate vesteji pt ca nu isi pierde niciodata valoarea nici nu se poate ieftini pretul ei, ramane acelasi..este stabila poti avea incredere in ea, nu te va insela. Imi aduc aminte de o perioada din timpul facultatii in care au venit niste invitati importanti din lumea crestina la noi la Universitate. Aveam in campus niste braduleti pe marginea trotuarului care saracii au inceput sa se usuce si nu mai aveau culoarea verde in totalitate, ci un maroniu deschis. Noi stiam cum arata braduletii aceia, dar a doua zi i-am vazut verzi...abia apoi ne-am dat seama ca fusesera vopsiti in verde sa arate bine.
De multe ori incercam sa umblam cu cioara vopsita, dar nu ne merge, pt ca orice ploaie va indeparta vopseaua. Mostenirea noastra este frumoasa.

4. In durabilitate este vesnica (tereo = pastrata, pazita)
Mostenirea noastra este la loc sigur, satan nu poate ajunge la ea, chiar daca vine sa fure, nu o poate fura. Nu se poate instraina, este pt noi suta la suta. Chiar daca noi trecem prin pericole ea este in siguranta, pazita de Dumnezeu.
Un sens alcuvantului tereo este "a o pastra nemaritata", Domnul nu o da la nimeni.
Cuvantul e de origine militara si inseamna aparat, in engleza e tradus "rezervat" . Mai are sensul de "pastrat in custodie" sau vegheata. E pt noi, nimeni nu o poate primi in locul nostru. In ceruri, nu poate fi cheltuita aici si acum ci numai atunci si acolo.
Ce e al nostru e pus deoparte. Imi aduc aminte de bunica mea cand primea un mar mi-l punea sub perna pe care dormea ea, si mi-l pastra pana cand ajungeam acasa. Nu il dadea la nimeni pt nimic in lume..era rezervat pt mine. Domnul ne tine mostenirea sub perna. Amin!

1 Petru 1:3-4
In primele 2 versete apostolul Petru se prezinta celor carora vrea sa le scrie (adica bisericilor pe care le-a plantat Pavel in calatoriile lui misionare si care acum treceau prin cuptorul de foc al lui Dumnezeu si care aveau nevoie sa stie cum sa faca fata persecutiei). Continua prin a le aduce aminte cine sunt ei, identitatea lor, ca sunt alesii lui Dumnezeu, chiar daca traiesc in lumea aceasta ei nu apartin acestei lumi, sunt straini pt ca adevarata lor cetatenie este Cerul.
Continua cu o parte in care vorbeste un pic despre mostenirea alesilor lui Dumnezeu. Stiti, oamenii astia treceau printr-o perioada probabil cea mai grea din vietile lor: erau batjocoriti, acuzati pe nedrept, batuti, furati de toate bunurile agonisite de-o viata intreaga ba mai mult ajungeau de erau omorati pt credinta lor in Isus; unii erau arsi de vii, rastigniti de-o parte si de alta a drumului si aprinsi pt a lumina noaptea - erau flacari vii. Imaginati-va cum a fost pt ei, sa treaca de la o credinta pe care au avut-o din mosi stramosi, care era "sigura" nimeni nu-i condamna pt ea, la una noua si sa aiba parte de lucruri inimaginabile. Cred ca majoritatea crestinilor din ziua de azi n-ar face fata la o asemenea persecutie, pe care au infruntat-o cei din jurul anului 64 d. Cr. Noi facem gura si ne iesim din pepeni numa cand cineva ne strica gardu...daramite sa ne de-a foc la casa...o Doamne ai mila.
Acesti oameni erau in punctul in care li se lua tot cea ce aveau..Petru le reaminteste ca sut doar niste calatori pe pamant si ca adevarata lor mostenire, adevarata lor comoara este in ceruri, pastrata acolo pt ei.
Vreau se ne uitam un pic impreuna in dimineata aceasta la ce spune Cuvantul lui Dumnezeu crestinilor din secolul 21 si mai ales noua ca biserica.
Deci, sa vedem...
Am fost nascuti din nou prin invierea din morti a Domnului Isus cu un scop: la o nadejde vie si vreau sa vedem ce inseamna aceasta, si la o mostenire care are 3 caracteristici (nestricacioasa, neintinata si nu se poate vesteji) si pe care nu ne-o poate lua nimeni pt ca ne este pusa de-o parte de Dumnezeu si o sa o primim in vesnicie.
Petru spune O NADEJDE VIE. asta inseamna ca exista si opusul ei, adica o nadejde moarta.
Cuvantul grecesc pt nadejde inseamna a anticipa ceva cu placere; ceva placut ce o sa se intample in viitor.
Exista o diferenta mare intre nadejde asa cum o folosesc oamenii si NADEJDEA biblica. Nadejdea la care se refera oamenii asa cum apare in DEX inseamna Credință în posibilitatea realizării unei dorințe sau a unei acțiuni; sentiment al unei persoane care speră; speranță.
Pe cand dpdv biblic ea inseamna mai mult decat o posibilitate de realizare a unui lucru sau dorinte. Nadejdea despre care vorbeste Scriptura este o siguranta de netagaduit, o incredere bazata pe caracterul lui Dumnezeu care nu inseala. In Romani 5 3-5 descoperim un proces prin care trebuie sa trecem pt a ajunge la nadejdea bibliei.
NECAZ-RABDARE-BIRUINTA-NADEJDE-DRAGOSTE. Spune ca nadejdea aceasta care vine in urma acestui proces nu inseala. Nu vorbeste de o nadejde desarta, de o posibilitate de a se intampla ceva, nu e o nadejde moarta ci una vie care a crescut in fiintele noaste prin necaz, rabdare si biruinta. Cred ca trebuie sa ne analizam in dimineata aceasta nadejdea care exista in noi, daca este o nadejde vie sau una moarta. E o nadejde care a venit in fintele noastre pe care naturala sau supranaturala? E o nadejde omeneasca sau dumnezeiasca? Cum s-a nascut nadejdea care e in fiinta noastra? prin necaz, rabdare si biruinta sau prin sperante desarte in oameni, lucruri sau idei din viata noastra. Stam de multe ori de vorba cu cineva, sau ne gandim la un plan pe care vrem sa-l punem in actiune si dintr-o data credem ca avem nadejde in noi si traim cu nadejdea asta moarta in noi care a luat fiinta in noi pe cale ilegitima. Asa cum spune Domnul despre hotul care vine la oi sarind gardul sau pe scurtatura. Pastorul vine pe poarta. Daca imi permiteti, poarta pe care trebuie sa intre nadejdea in noi este poarta care are in fata drumul necazului, cu stalpii rabdarii si cu cheia biruintei. Orice nadejde care se naste in noi prin alt mod este una ilegitima si bineinteles una moarta.
Scriptura mai spune despre cateva moduri prin care putem fi umpluti de nadejdea aceasta biblica:
Evrei 6:11-12 prin credinta rabdatoare, Rom 15:4 prin Cuvant,prin Duhul Domnului.
1 Petru 3:15-16 nadejdea care este in noi, 1 Cor 15:19 daca numai pt viata aceasta ne-am pus nadejdea in Dumnezeu..., Cristos in noi, nadejdea slavei.
In Romani 15:13 vorbeste despre faptul ca putem fi plini de nadejde;nu doar sa avem nadejde ci sa fim plini. Ma rog sa putem avea aceasta nadejde care vine din caracterul lui Dumnezeu, nu una moarta care vine din sperante desarte.

1 Petru 1:1-2 Extraterestri printre noi (partea 2)

Suntem inca in predica numita Extraterestri printre noi ajunsi la partea a 2-a.
Am vorbit pana acum despre identitatea lui Petru si modul in care si-o face el cunoscuta cititorilor epistolei.
Petru, dupa ce se prezinta, face cunoscuta identitatea celor pe care ii avea in gand si in inima atunci cand a scris epistola (o sa vedem la vremea potrivita, daca ne ajuta Domnul sa ajungem pana acolo, mana cui a scris-o; sau sa cititi dvs toata epistola si sa vedeti.).
El spune "catre alesii care traiesc ca straini, imprastiati..."

Un lucru pe care il invatam in dimineata asta este ca pe langa a-ti cunoaste identitatea pe care o ai tu personal, trebuie sa stii identitatea celor din jur. Adica sa stii cu cine stai de vorba, cu cine esti prieten, coleg, cu cine muncesti, te aliezi, votezi, etc. De aceea atunci cand intalnim pe cineva pt prima data obisnuim sa facem cunostiinta,sa ne dezvaluim identitatea.

Acum trebuie sa clarific un lucru: identitatea nu are de-a face doar cu numele pe care il purtam, nu? Am vazut asta data trecuta: are de-a face cu chemarea si destinul pe care il ai de la Domnul cat si cu Cel care ti-a dat identitatea. Adica, numele tau, meseria si apartenenta fizica la o familie...fiul sau fiica lui CUTARE.

Lucrul principal in ce priveste identitatea il reprezinta APARTENENTA; si tocmai despre aceasta o sa vorbim in aceasta dimineata.

Ca sa intelegem mai bine ceea ce Petru vrea sa spuna in primele 2 versete, dati-mi voie sa rearanjez modul in care Cornilescu a pus frazele:
"Petru, apostol al lui Isus Cristos, catre alesii dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal, prin sfintirea lucrata de Duhul, spre ascultarea si stropirea cu sangele lui Isus Cristos, care traiesc ca straini , imprastiati prin Pont, Galatia,Capadocia, Asia si Bitinia: Harul si pacea sa va fie inmultinte!".

Astfel vreau sa las textul sa ne ofere punctele principale.

1. Initiatorul Apartenentei noastre este Tatal. (dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu)

2. Instrumentul Apartenentei noastre este Duhul Sfant(prin sfintirea lucrata de Duhul)

3. Telul Apartenentei noastre este Isus Isus Cristos (spre ascultarea si stropirea cu sangele lui Isus )

Petru spune clar ca am fost alesi. Vreau sa explic ceea ce nu inseamna a fi ales. Dumnezeu nu s-a uitat pe pamant, a vazut creatia Sa si a ales la intamplare pe cei pe care avea sa-i mantuiasca. Nici nu a dat cu zarul, sau in ordinea in care ne-am nascut, sau dupa ziua de nastere daca a picat numarul tau ca la loterie, esti suficient de norocos sa fi mantuit, daca nu..sporul tau. :)) te asteapta iazul de foc, plansul si scrasnirea dintilor, adica un chin vesnic.
Nu, Petru spune ca am fost alesi "dupa cunostiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal" Dumnezeu in infinita lui intelepciune cunoaste toate lucrurile de la inceput pana la sfarsit. Stie ca sunt aceia care din vointa lor proprie vor accepta jertfa Fiului Sau ca un substitut pt viata lor. Dumnezeu a stiu de la inceput daca vei accepta sau respinge invitatia Lui de a fi adoptat in familia Sa. Niciodata nu a vrut ca cineva sa respinga mantuirea Lui. In 1 Tim. ne spune El doreste ca toti oamenii sa ajunga sa-L cunoasca pe Fiul Sau si sa vina la cunostiinta adevarului.
Cred ca e mai bine sa o spun in felul urmator: El nu a ales cine sa fie mantuit si cine sa fie condamnat. Dar a ales instrumentul mantuirii - stiind ca vor fi unii care il vor accepta si altii care il vor respinge.
Imainati-va doar: la inceputul timpului cand Dumnezeu a creat acest pamant si tot ceea ce locuieste pe el, a fost constient ca omul, coroana creatiei, in cele din urma se va razvrati impotriva Lui; stia ca o sa intrerupem partasia cu El...chiar si in ciuda faptului ca pacatuim Dumnezeu a ales sa ne creeze. A hotarat mai dinainte (nu a fost o solutie de moment) ca intr-o zi Il va trimite pe Fiul Sau sa traiasca impreuna cu noi, sa ne invete si sa moara pt noi.
A ales aceasta metoda de ispasire pt ca noi din dorinta proprie sa alegem sa-L iubim. Avem exemplul din pilda celor poftiti la cina..in care toti au fost invitati (mai intai poporul evreu, care l-au respins, apoi neamurile) dar doar cei care ii accepta invitatie sunt cu adevarati copiii Lui.
Nu suntem din aceasta lume in primul rand pt ca am fost ales de Tatal si in al doilea rand pt ca am acceptat invitatia lui Dumnezeu si am fost curatiti prin sangele Fiului lui Dumnezeu.

Singurul mod prin care poti face parte din alesii lui Dumnezeu este acela de a fi stropit cu sangele Mielului.

Cuvantul tradus "straini" parapidemos in greaca inseamna unul care vine dintr-o tara straina intr-un oras sau regiune si vrea sa se stabileasca acolo alaturi de bastinasi. Descrie o persoana care calatoreste sau locuieste temporar intr-o tara straina.
Cuvantul este folosit doar de 3 ori in NT, 2 dati il gasim in Petru 2:11-12. De ce ii numeste Petru pe acesti crestini straini? Pt ca e la fel ca un om care merge in Spania, Italia, America desi s-a nascut in Romania. Lumea asta nu e tara noastra, suntem doar in trecere. Pavel spune in Fil 3:20 "cetatenia noastra este in ceruri". Nu conteaza unde locuim pe acest pamant, suntem straini pt ca casa noastra e Cerul. De aceea spune Domnul Isus despre cei care Il urmeaza ca sunt in lumea aceasta dar nu fac parte din ea. Evrei 11:8-10. Pt ca patriahii au marturisit ca sunt straini, au trait vieti modelate de aceasta perspectiva. Le-au modelat atitudinile, valorile, pioritatile si stilul de viata. Coloseni 3:2 ganditi-va la lucrurile de sus..

Petru isi numeste cititorii straini pt a le introduce in minte acest concept. Nu este doar o expresie, ci un concept, un stil de viata cu anumite principii, reguli. Strainii locuiesc impreuna cu un popor la care nu apartin. Cand a scris epistola nu s-a referit la oamenii care traiau intr-o tara straina, ci unor oameni care nu apartin acestui pamant. Destinatarii erau rezidenti in locurile amintite dar diferenta este ca adevarata lor cetatenie este intr-o alta lume, si de aceea in sensul adevarat al cuvantului sunt extraterestri.
Sunt 2 motive principale pt care nu trebuie sa ne conformam lumii si principiilor ei.

1. Lumescul inseamna Adulter spiritual.
Iacov 4:4
Noi suntem logoditi cu Domnul, El si caile Lui trebuie sa fie placerea noastra. Trebuie sa-L iubim cu tot ce suntem, si sa-I fim placuti in toate lucrurile.Lumea si caile ei sunt opuse lui Dumnezeu. Sa cochetezi cu lumea sa imbratisezi lumea sau sa cauti sa fi imbratisat de lume inseamna adulter spiritual, sau mai pe intelesul tuturor curvie spirituala.
1 Ioan 2:15-16 spune sa nu iubim lumea nici lucrurile din lume...

2. Lumescul sugruma spiritualitatea/cerescul din noi.

Un motiv pt care unii oameni nu cresc spiritual si nu au roade, este pt ca inca mai sunt prea atasati de lume si caile ei. Daca dam tot ce avem mai bun din noi pt a ne satisface poftele lumesti vor ramanea faramituri pt a ne satisface nevoile spirituale. Ne slabeste sufletele daca mancam doar faramituri de inchinare, faramituri de rugaciune faramituri de Cuant de partasie..nu vom progresa niciodata.
Trebuie sa fim exemple spirituale pt cei din lume. Sa fim o lumina pt a le arata calea. Dar daca gandim cum gandesc ei, vbim cum vbesc ei, urmarim ceea ce urmaresc ei, cautam in viata ceea ce cauta si ei, cheltuim cum cheltuiec ei, ne comportam la fel ca ei...cum le putem fi de folos?Cum sa ne foloseasca Dumnezeu?

1 Petru 1:1-2
Extraterestri printre noi (partea1)
Citeam saptamana aceasta un articol pe internet despre un raport conform caruia se spunea ca sunt etraterestri printre noi. Unul dintre martori spune in articol ca s-ar putea sa fie sute de mii care traiesc doar aici in Romania. Conform statisticilor oficiale numarul se poate ridica in jur de 1 milion. A spus, si citez "sunt peste tot. S-ar putea sa fie chiar dintre vecinii tai, poate lucreaza impreuna cu tine sau merg la aceeasi scoala ca si fiinte umane. De cele mai multe ori nu pot fi deosebiti de ceilalti oameni, dar in unele cazuri iti dai seama imediat." Articolul a continuat cu relatarile oficiale despre intalnirile cu extraterestri. Un om a zis "Credem ca locuiesc pe pamant de cateva mii de ani. Au fost cateva incercari in trecut de a-i elimina, dar nu s-a putut. Se pare ca se inmultesc. Cred ca misiunea lor e de a ne depasi numeric si in cele din urma sa stapaneasca pamantul." O alta persoana a incercat sa descrie un extraterestru: arata si se imbraca ca si un om obisnuit, trebuie sa fi foarte atent sa iti dai seama cine sunt. Au trupuri si de barbati si de femei, fac parte din orice rasa.Tot ce pot spune e ca trebuie sa te pazesti. Sunt pe urmele tale. Niciodata nu poti sti cand vei intalni unul dintre acesti extraterestri: la munca, pe strada, in magazin..pot sta chiar linga tine in autobuz"
Nu stiu ce credeti voi, dar mie mi se pare foarte interesant articolul. Stiti de ce? Pt ca eu cred ca este adevarat. Cred ca traiesc extraterestii printre noi. Cred ca planeta asta a fost invadata. De fapt cred ca sunt unii chiar printre noi aici. De fapt daca n-ar fi asa as fi dezamagit.
Inainte sa credeti ca pastorul o luat-o razna, deschideti cu mine in 1 Petru 1:1-2. Incepand din dimineata aceasta pt urmatoarele luni o sa stam in 1 Petru urmand sa incepem o noua serie. Nu promit ca o sa terminam toata epistola, dar o sa mergem atat de mult cat Domnul o sa ne calauzeasca. Amin?
1. Cunoasterea identitatii te pastreaza smerit (Petru)
Ne este cunoascut ca numele lui Petru de fapt nu a fost asa dintotdeauna. A fost un nume dat de Isus dupa prima lor intalnire (Ioan 1:40-42). Observati ca Petru nu pretinde a avea o superioritate fata de ceilalti apostoli, nu pretinde sa fie cel mai mare dintre ei. El se prezinta simplu "apostol al lui Isus Cristos". Sunt sigur ca se simte jenat si nu-i convine ca unii l-au numit primul papa. Apostol inseamna "trimis imputernicit cu o misiune" El spune prin asta ca e doar unul dintre cei pe care Domnul i-a trimis sa descopere voia Lui, ca si unu care era asa cum Isus l-a descris "un pescar de oameni".
Petru ne invata aici un lucru important. Trebuie sa ne cunoastem identitatea. El nu se mai referea la el isusi ca fiind Simon fiul lui Iona. Acum, Simon inseamna "a auzit" si Petru "piatra, stanca" . Daca ar fi sa aleg eu un nume cred ca l-as alege pe al doilea. Nu pt ca e mai frumos, dar din cauza ca insusi Domnul i l-a dat. El are acest obicei de a schimba numele oamenilor, inca din cele mai vechi timpuri..Avram-Avraam, Sarai- Sara, Iacob- Israel, si lista poate continua..dar, trebuie sa realizam ca numele are de-a face cu identitatea. Iar daca iti schimbi numele ai o identitate noua. Dumnezeu ne schimba numele, ne da o noua identitate nu doar pe buletin ci in interior. Lasam trecutul in urma pasind intr-o noua viata. Petru a facut asta, dintr-un pescar obisnuit a devenit pescar de oameni, la o singura predica de-a lui s-au pocait 3000 de oameni. Nu e nici o minune in asta, daca e sa-l compari cu Bonke 1 mil 800 de mii. Diferenta e ca acestia erau evrei (fie din nastere, fie convertiti).Habar n-avem ce inseamna impietrirea poporului evreu pt timpul asta pe care noi il numim harul neamurilor. N-am auzit inca sa se pocaiasca 3000 de evrei la o predica in zilele noastre. Cu adevarat Petru era un pescar de oameni. Si-a insusit identitatea pe care Domnul Isus i-a dat-o.
Imi aduc aminte dupa ce m-am casatorit, m-am dus la posta sau undeva unde mi s-a cerut numele sotiei. Asa fara sa ma gandesc am spus "Hiriza Diana" desi pe ea o chema deja Moldovan. Nu ajunge sa stii ca ai o alta identitate, trebuie sa ti-o asumi, sa nu mai vorbesc ca trebuie sa traiesti in conformitate cu ea.
Atata timp cat iti cunosti identitatea iti cunosti si lungul nasului ca sa zic asa. Adica stii ce poti sa faci ce nu poti, ce iti este permis si ce nu. Nu o sa incerci sa fi altcineva sau sa pretinzi a fi altcineva. Pur si simplu te multumesti cu ceea ce esti. Petru a spus simplu, apostol al lui Isus Cristos.
De aici remarcam ca identitatea nu are de-a face cu pozitia sau functia pe care o are cineva. Identitatea nu are de-a face cu statura sociala, educatie, bogatie, relatii..ci are de-a face cu ceea ce spune El despre tine. Oamenii pot sa spuna ca esti cutare sau cutare, dar ceea ce e important e ce zice El. Petru stia pe cine slujeste, nu era doar un apostol, adica un trimis oarecare, ci era trimisul lui Dumnezeu sa vesteasca si sa marturiseasca Evanghelia celui in numele caruia se va pleca orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant.
2. Cunoasterea identitatii trezeste uriasul din tine (apostol)
Se intampla un lucru interesant cu privire la identitatea pe care ne-o da Dumnezeu. E ca si cum inauntru nostru ar fi alta persoana care locuieste acolo si doarme. Pe putini oameni i- am vazut sa umble in identitatea pe care o au din partea Domnului.
Pe Petru unii care se credeau destepti l-au facut idiot si agramat...cine se mai crede si asta sa ne dea noua invatatura, tocmai noua domnule care stim Tora din scoarta in scoarta, care suntem toba de scripturi, vine si asta sa ne spuna noua ce tre sa facem..si ca noi l-am omorat pe Mesia pe care Il asteptam de mii de ani..phui. Habar n-aveau ca Petru avea o identitate noua, ca nu mai era acel Simon pescarul fara scoala prea multa, ci era unul carea studiat nu la scoala lui Gamaliel, ci alui Mesia, a stat 3 ani jumate cu Mesia la masa, a ascultat invataturile Lui, a fost umplut cu ceea ce acesti destepti nici nu concepeau vreodata - Duhul Sfant al lui Dumnezeu. Ca el era acela a carui umbra vindeca bolnavii, ca era singurul om din istorie in viata si probabil din toate timpurile care a umblat pe apa, ca el urma sa le spuna celor care aveau sa il rastigneasca "nu sunt vrednic sa mor ca Domnul meu, pe mine puneti-ma cu capul in jos". Era Petru stalpul central al bisericii lui Cristos din primul secol.
Si totusi el nu spune nimic din toate acestea, doar "Petru, apostol..." Nu cauta sa i se spuna rabi pe strada, sau uite-l pe cel care a umblat pe ape, sau fratele pastor doctor Petru. Stiti titlurile astea imi amintesc de doamna Elena Ceausescu care avea si ea cateva clase de studii dar cand era prezentata i se spunea Tovarăşa academician doctor inginer Elena Ceauşescu”, la care se adăuga deseori „savantă de renume mondial”. Uriasa inafara dar pitica in interior. Imi aduc aminte de cineva care era la fel...Goliat. Dar tot acolo daca va aduceti aminte de o predica cu mult timp in urma era si un pitic dar urias in interior..David.
Cunoscandu-ti identitatea trezesti uriasul din tine. Simon era intr-adevar Petru dupa noua lui identitate, dar mai important decat ca il chema Petru a fost ca era apostol. Pentru ca are de-a face cu chemarea pe care o avea. Putea sa il cheme oricum, important era ca umbla in chemarea Domnului. Era el Petru dar asta nu-l facea urias. Apostol e ceea ce il face urias pe Petru. Era Petru si in curtea templului cand s-a lepadat de Domnul in fata unei slujnice..si nu era urias. A incercat sa fie cat mai pitic sa nu fie vazut. Dar lucrurile stau cu totul altfel dupa cateva saptamani cand se ridica in fata tuturor si Il marturiseste pe Cel de care nu cu mult timp in urma s-a lepadat. Intre timp Petru a devenit apostol, adica un trimis imputernicit al lui Cristos care sa spuna lumii intregi depre El si cum pot ajunge oamenii la mantuire.
Dumnezeu trezeste uriasul din Petru prin umplerea cu Duhul Sfant. In fiecare dintre noi doarme un urias care asteapta sa fie trezit:apostol, profet, evanghelist, pastor, invatator...
Dar interesant e ca acest urias nu se trezeste singur...poti sa incerci cat vrei sa-l trezesti, prin orice mijloc, nu o sa reusesti...de ce? pt ca raspunde doar la vocea Domnului. Petru nu putea sa fie apostol oricat ar fi vrut el..nu exista scoala pt asa ceva, desi se pare ca in zilele noastre s-au infiintat si scoli de genu asta: scoli de apostoli, scoli de profeti, scoli de pastori, de profesori, de doctori in teologie...nu ceea ce spun oamenii despre tine trezeste uriasul din tine, ci ceea ce spune Domnul. Si despre Petru Domnul a spus :APOSTOL. si s-a trezit, si a fost un Petru cu totul nou pe care lumea nu l-a mai vazut pana atunci si nici nu o sa mai vada, pt ca unu singur a fost Petru apostol.
3. Cunoasterea identitatii te ajuta sa slujesti (Isus Cristos)
Exista o diferenta in modul in care Petru isi incepe epistola aceasta fata de ce-a de-a 2a. Daca ne uitam in a 2a spune "Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Cristos". V-am spus la inceput ca Petru nu foloseste pt identitatea lui numele vechi -Simon. Ei bine aici apare..dar cu o completare daca vreti. Intr-adevar spune Simon Petru dar adauga rob si apostol. Nu doar apostol. De ce? Pt ca Simon se refera la rob si Petru la apostol. Simon are de-a face cu rob, adica identitatea veche si Petru are de-a face cu apostol, adica identitatea noua. Toti in identitatea noastra veche am fost robi pacatului dar El ne-a dat o noua identitate..suntem robi dar in cu totul alta dimensiunea a cuvantului.
Atunci cand iti cunosti identitatea te ajuta sa ramai smerit, sa trezeasca uriasul din tine dar asa cum am spus te ajuta si sa slujesti pe cine trebuie. Chiar daca esti rob dar ai un nou stapan. Petru a fost de fata cand Domnul a zis "Nimeni nu poate sluji la 2 stapani, caci ori va iubi pe unul si va uri pe celalalt, nu puteti sluji si lui Dumnezeu si lui Mamona."
In lumea asta oamenii slujesc pe altii din interes propriu, pana la urma se slujesc pe ei insisi. Trec de la o biserica la alta ca acolo le e mai bine, dintr-un partid in altul ca au mai multe beneficii, de la un patron la altul ca sunt platiti mai bine, de la o scoala la alta ca diploma e recunoscuta in mai multe tari. Dar atunci cand iti cunosti identitatea pe care ti-a dat-o Dumnezeu nu vei vrea sa slujesti nimanui altcuiva decat celui care te-a facut o faptura noua.
Observati ca din aceste 3 puncte nimic nu are de-a face cu Simon? Petru e numele pe care Isus i l-a dat, apostol l-a facut Isus si nu e el propriul lui stapan, ci ii apartine lui Cristos. Ilie era de asemenea un om care stia pe cine slujeste "viu este Domnul al carui slujitor sunt.."1 Imp 18:15.Nu ai cum sa-L slujesti pe Domnul daca nu-ti cunosti identitatea si te indoiesti de chemarea pe care o ai.
E cineva in aici care are nevoie sa paseasca in identitatea pe care o are?
E vre-un urias care doarme si trebuie sa fie trezit?
E cineva care trebuie sa realizeze ca Il slujeste pe Domnul?

“Omul nu traieste numai cu paine , ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.”

Probabil una dintre cele mai puternice si revelatoare afirmatii pe care le face Domnul Isus atunci cand vine vorba de tarie spirituala. De ce? Pai in primul rand pentru ca vine in urma experientei Lui personale din timpul celor 40 de zile de post si rugaciune, dinaintea inceperii lucrarii Sale publice. Cand ai de-a face cu Cuvantul lui Dumnezeu stii foarte bine ce inseamna sa vorbesti din propria-ti experienta. Il rostesti cu o greutate mai mare si mai apasat. Esti mai sigur de ceeea ce spui. Nu ca Domnul nu ar fi fost sigur de ceea ce spunea, dar faptul ca El a trecut pe acolo, ne face mai increzatori ca putem fi si noi la fel ca El. In al doilea rand pentru ca o parte din om e duh si asa cum trupul are nevoie de hrana, la fel si duhul nostru. Tot Domnul spune in Ioan 6 “Cuvintele pe care vi le-am spus eu sunt duh si viata”. E ciudat cum dorim sa avem viata in noi, sa fim tari spirituali dar nu Il lasam pe Domnul sa ne vorbeasca. Orice cuvant iesit din gura lui Dumnezeu reprezinta hrana pentru sufletul nostru. Daca Domnul nu ne-ar vorbi am muri din punct de vedere spiritual. Nu ajunge sa citesti Biblia sau sa o studiezi, sa asculti o predica buna, sa mergi la intalnirile bisericesti…e degeaba daca in toate aceste lucruri nu iti vorbeste Domnul. Doar ceea ce iti vorbeste Domnul tie personal, e hrana pentru sufletul tau. Altfel e ca si cum ai fi infometat si spui ca esti saturat daca mananca altul pentru tine. E ok sa asculti revelatiile altora si sa crezi ca sufletul tau e satul, dar e nevoie sa mananci tu pentru a fi saturat. Crestem in masura in care sufletul nostru e saturat in fiecare zi de cuvintele care ies din gura lui Dumnezeu pentru noi. Daca am fi atat de pasionati si preocupati de mancarea spirituala asa cum suntem pentru cea trupeasca! Domnul a spus in Ioan 4 : “Mancarea Mea e sa fac voia Celui care m-a trimis…” Daca am avea preocuparea principala cum sa facem voia lui Dumnezeu, cred ca fata lumii ar fi schimbata radical pentru Dumnezeu. Un principiu pe care l-am invatat e ca atunci cand tut e ocupi de lucrurile lui Dumnezeu, El se va ingriji de nevoile tale. Dumnezeu nu a ramas niciodata dator, si nici nu o sa ramana fata de mine sau de tine. Noi sa ne ocupam de lucrurile Lui…Amin!

In Umbra Duhului

De-a lungul timpului, cativa oameni s-au ridicat deasupra circumstantelor, au iesit din contextul nefavorabil in care se aflau si datorita lucrurilor pe care le-au facut, caracterului pe care l-au avut si vietii pe care au trait-o si-au scris numele pe paginile istoriei fara ca cineva sa le poata lua acest drept pe care si l-au castigat.
Dar in acelasi timp, in toate vremurile au existat si oameni celebri pt scurta vreme dar pe care lumea i-a uitat si peste numele lor s-a asternut praful istoriei si negura vremurilor.
Care a fost lucrul care a facut diferenta intre amintire vesnica si uitare permanenta?
Lucrul acesta poate fi ilustrat foarte bine in domeniul muzical. De-a lungul timpului au fost compuse o multitudine de cantari dar nu toate au rezistat trecerii timpului. Imi aduc aminte de anii de dupa revolutie, cand majoritatea tinerilor incercau si ei sa cante rap si se rupeau in figuri si in dans si intr-o limba engleza care nu avea nimic de-a face cu versurile melodiilor. Au trecut mai putin de 20 de ani si de-abia mai sunt amintiti unii dintre ei. In schimb, marii compozitori clasici inca mai sunt tinuti minte si melodiile lor cantate si ovationate de fiecare data cand sunt interpretate sau puse in scena, chiar daca au trecut sute de ani.
Avem in ziua de azi, asa-numitele vedete care apar la Tv si multi tineri isi doresc sa fie ca si ei sau sa fie in locul lor. Ma amuza sa vad cum majoritatea dintre ei doresc sa apara cu disperare in lumina reflectoarelor si pe paginile ziarelor, incat sunt capabili de orice.
In fiecare an o femeie este foarte mediatizata si pusa in lumina reflectoarelor si majoritatea oamenilor isi aduc aminte de ea, de caracterul ei si de viata pe care a trait-o. Spre deosebire de "vedetele"care apar si dispar, aceasta femeie face parte din categoria colosilor istoriei datorita caracterului si credintei ei. Ea nu a vrut sa fie o femeie cunoscuta, tot ceea ce dorea ea era sa aiba o viata normala, sa se casatoreasca, sa aiba copii si sa-si petreaca viata alaturi de cel ales.
Dar, si intotdeauna exista un "dar", Dumnezeu a avut un alt plan pentru ea. In bezna noptii, Dumnezeu a pus reflectoarele pe ea si de atunci viata ei a luat o intorsatura neasteptata, fiind cunoscuta ca singura femeie care a ramas insarcinata prin Duhul Sfant.
Maria, caci despre ea este vorba, nu avea nimic special din punct de vedere omenesc.Nu era nici bogata, nici cu o educatie aleasa, nici casatorita cu o personalitate a vremii, chiar daca dintr-o familie cu "sange nobil" totusi uitata de oameni, nu traia nici in capitala tarii - era fata dintr-un orasel, simpla, cu visuri si dorinte marunte. Asta in ochii oamenilor...
Dar cand Dumnezeu Tatal se uita printre fiicele oamenilor sa o aleaga pe cea care urma sa fie mama Unicului Sau Fiu, El o vede pe Maria...privirile Lui se opresc asupra ei, o fata simpla (13-15 ani) care nu avea nimic care sa izbeasca ochii, poate doar pt Iosif, si inima Lui tresalta la ceea ce vede in Maria.

Evrei 11:6 spune ca fara credinta este cu neputinta sa-i fim placuti lui Dumnezeu, si daca Maria a gasit favor in ochii Domnului a fost din pricina credintei ei. Chiar daca nu a inteles de ce Dumnezeu a ales-o pe ea dintre toate femeile si cum o sa ramana insarcinata...cuvintele ei "..faca-mi-se dupa cuvintele tale" reflecta caracterul Domnului Isus care in Ghetsimani a spus "faca-se voia Ta".
Daca vrei sa-ti alegi o vedeta ca model, te sfatuiesc sa iti alegi oamenii pe care Dumnezeu i-a ales sa fie modele pt noi oamenii. Ca si fata, sau femeie, alege-o pe Maria din cauza caracterului ei si a inimii ei curate, dedicate si credincioase inaintea Domnului.
Exista un raport cu privire la prenumele cel mai des folosit in Romania atat la barbati cat si la femei. Unul domina ambele categorii intr-o maniera absoluta. Care credeti ca este?...
Maria ocupa primul loc in acest top. Nu mai putin de 1.183.721 de persoane de sex femeiesc poarta acest prenume. Mana sus toti care aveti acest nume sau asemanari cu el...
• Asa cum avem de invatat cateva lucruri importante de la fiecare personaj biblic, Maria nu face exceptie.
1. Credinta nu depinde de varsta.
Romani cap 10 vorbeste despre faptul ca credinta vine in urma auzirii si auzirea prin Cuvantul lui Dumnezeu. Cred ca exista un mit im mijlocul bisericii din zilele noastre si nu numai. Acela ca numai credinciosii mai in varsta care au ani buni de pocainta beneficiaza de o credinta necesara pt rugacini de vindecare, semne si minuni sau promisiunile Domnului. Sau ca doar cei in pozitii inalte din Biserica cum ar fi pastorii, profetii, diaconii sau prezbiterii au credinta.
De acord cu aceasta idee...in masura in care credinta lor vine in urma Cuvantului lui Dumnezeu. Cine poate garanta ca 10, 20, 40 de ani petrecuti in Biserica iti aduc credinta care te face placut inaintea Domnului?Domnul Isus spune in Ev dupa Luca cap 18 "oare va gasi Fiul Omului credinta pe Pamant cand va veni?" Nu spune nicidecum "oare va gasi batrani sau crestini cu ani grei de pocainta la activ care sa aiba credinta" Dumnezeu a cautat in orice vreme (si va cauta in continuare) oameni care sa aiba credinta in fiintele lor, in care sa poata planta promisiunile Lui.
Promisiunile Domnului trebuie udate cu credinta pentru a ajunge la implinire.
Maria a fost o astfel de femeie. Ingerul Gavril ii face o promisiune din partea Domnului si Maria ia aceste cuvinte pentru ea si le pastreaza in inima ei (Lc 2:19) Cati ani avea Maria? Era cumva inaintata in varsta, cu o pozitie inalta in sinagoga sau una care studia Cuvantul Domnului zi si noapte? Nicidecum...Avea intre 14-16 ani, la inceputul adolescentei si din cantarea ei rezulta ca nu era in necunostiinta fata de Cuvantul Domnului.
Era o fata simpla, necunoscuta inafara oraselului ei..si totusi plina de credinta. Domnul inca mai cauta oameni plini de credinta carora sa le incredinteze planurile Lui marete. Mariei i s-a incredintat cel mai maret plan din toate timpurile, acela de a-L aduce pe lume si de a-L creste pe Mantuitorul lumii, pe Unicul Fiu al Lui Dumnezeu. Sa nu credeti ca nu a avut si ea temerile ei, dar nu au oprit-o din a spune "roaba Domnului, faca-mi-se dupa cuvintele tale."
Aceste cuvinte pe care Maria le rosteste sunt interesante din mai multe pdv. Amintesc doar unul. Ea era o femeie, o adolescenta care era casatorita in faza de legamant cu Iosif. In vremea aceea statutul social al femeii era de asa natura incat daca era necasatorita, parintii luau hotararile importante pt ea. Daca era casatorita, sotul era cel care lua decizii. Daca o femeie facea o promisiune, sau un legamant de care parintii sau respectiv sotul nu stia, acestia la aflarea vestii puteau sa o deslege de decizia ei. Si totusi cazul Mariei a fost diferit. Nici una dintre autoritati nu a intervenit. Cel mai probabil nu stiau de ceea ce a hotarat ea in inima ei.

2. Favorul depinde de credinta.
Vedem in Evrei cap 11 ca fara credina este cu neputinta sa fim placuti (sa avem trecere, favor) inaintea lui Dumnezeu. Asta inseamna ca trecerea sau favorul pe care il avem inaintea lui Dumnezeu depinde de credinta pe care o avem in fiintele noastre. Maria a capatat favor in ochii Domnului din pricina credintei ei si a inimii curate inaintea Domnului.
Exista 2 feluri de favor in Scripturi: 1 care este numit har si acesta este un dar nemeritat si nu depinde de ceea ce faci sau cine esti si al 2 care este numit trecere inaintea Domnului si care de multe ori vine in urma unor lucruri care depind de ceea ce faci, trairea ta cu Domnul in fiecare zi.
Maria a capatat favor inaintea Domnului din cauza credintei ei. Cand s-a uitat Domnul si a vazut-o pe Maria i-a dat trecere inaintea tuturor femeilor din toate timpurile prin incredintarea Fiului Sau. Daca vreti a vazut-o vrednica sa fie mama Domnului.
Daca ar fi fost dupa ea, credeti ca s-ar fi pus numarul 1 pe lista posibilei mame pt Isus? Nu cred. Cine era ea? O fata simpla, obisnuita. Dar noi stim un lucru:ca Dumnezeu ia lucrurile obisnuite si oameni obisnuiti si face lucruri neobisnuite.
Cine suntem noi? Niste oameni obisnuiti din Bazna, necunoscuti inafara satului acesta,simpli ca majoritatea oamenilor de la tara. Cu dorinte normale, visuri marunte...dar cu favor in ochii Domnului. Pt ca favorul vine in urma credintei. Dumnezeu ne-a ales pe noi oameni simpli sa faca lucruri extraordinare prin noi.

3. Umplerea cu Duhul depinde de favor.
Stim ca nimeni si nimic nu poate obliga Duhul fant al Domnului sa vina peste el. Nici nu poti obliga Duhul sa iti dea anumite daruri. Vedem asta in 1 Cor 12 ca Duhul imparte darurile dupa cum vrea.
In Fapte 5:32 vedem ca Dumnezeu da Duhul celor care asculta de El. Prin ascultarea de Domnul atragi acea trecere peste tine, care deschide usi, pregateste drumul pt tine, netezeste cararile inaintea ta, inmoaie inimile oamenilor si atunci cand strigi Domnul aude.
Maria a avut o astfel de ascultare fata de Domnul. Ea nu a zis ingerului..stai sa merg sa intreb pe parinti sau sa ma consult cu logodnicul meu; ea pur si simplu a raspuns Domnului in ascultare.Din cauza favorului care era peste ea, a fost umbrita de Duhul Sfant. Pana la urma ajungem tot in acelasi punct. Ceea ce face diferenta in viata unui om e Duhul Domnului.
Avem credinta care aduce favorul Domnului peste noi?
Pentru Maria Craciunul a fost un miracol.
De acest Craciun vreau sa ii ceri Domnului sa faca o minune si pt tine.
Fie ca te afli intr-o situatie dificila sau imposibila, ai nevoie de finante, de vindecare, de eliberare, ai o problema in domeniul relatiilor sau esti departe de Dumnezeu, cere-i Domnului sa faca o minune si pt tine asa cum a facut pt Maria, o fata simpla obisnuita dar pe care a ales-o sa faca lucruri neobisnuite.
In acelasi timp toaga-te sa -ti arate pe cineva pt care sa fi tu insuti o minune. Sunt atatia oameni in jurul nostru care habar n-au ce inseamna Craciunul, care cred ca sta doar in mancare, bautura si distractie. Ei sa primeasca cat de mult si altii...sporul lor. Craciunul s-a transformat intr-o sarbatoare egoista.Fiecare pt el, un razboi in care fiecare vrea sa castige cat mai mult. Dar nu despre asta e vorba. Dumnezeu a dat, noi am primit dar nu sa tinem pt noi, ci sa dam mai departe.
Uita-te sa vezi tu ce poti sa dai de Craciunul acesta.